Centrul de Cultură „George Apostu” a organizat în data de 27 octombrie 2017 o nouă întâlnire sub genericul „Spectacolul cărții”, cu îndrăgitul actor și regizor Stelian Preda, în cadrul căreia a fost prezentat volumul „Stelian Preda sau Viețile unui vis: Teatrul”, cronologie documentară alcătuită de Cornel Galben, editura Corgal Press Bacău, 2017.

Stelian Preda trăieşte şi respiră prin marea lui dragoste pentru scenă, căreia i-a dedicat peste 50 de ani din existența sa, interpretând peste 200 de roluri, în teatru, TV și film.

Volumul cuprinde mărturii ale vieților trăite în visurile artei teatrale, imagini fotografice, extrase din cronici, interviuri, povestiri și scrisori de la cei care i-au apreciat prestațiile artistice.

Despre carte și despre viața actorului pe scenă au vorbit scriitorii Cornel Galben, Constantin Călin și Val Mănescu.

Protagonistul serii, actorul Stelian Preda a recitat, a tăcut sau a vorbit, uneori cu lacrimi în ochi, despre familia sa, copilăria la Tg. Jiu, despre roluri, oameni și spectacole care i-au marcat destinul.

Stelian Preda a luat contact cu teatrul pe când avea doar 18 ani, odată cu admiterea sa, în 1953, la Institutul de Artă Cinematografică, pe care l-a absolvit în 1959. A fost coleg cu Florin Piersic, Leopoldina Bălănuță, Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu, Adela Mărculescu, cu o parte dintre ei urcând pe scena teatrului din Botoșani, imediat după absolvire.
După peste 40 de roluri în Botoșani, în 1970, se transferă la Teatrul “Bacovia” din Bacău, unde joaca 31 de personaje, multe dintre ele din capodopere ale dramaturgiei românești și străine. Au urmat turnee în țară, turnee în țări europene, toate cu deosebite aprecieri din partea criticii. Este solicitat în mai multe roluri în filme, la TVR merge cu „Mușatinii”, cu rolul Bolos, iar în 1977 îl regăsim la Botoșani, ca actor și director de teatru. În 1983 se întoarce în Bacău, ca actor și director, dar și regizor. Printre rolurile memorabile: Mihai Eminescu în „Porni Luceafărul”, Ștefan cel Mare și Petru Rareș în Trilogia „Soarele Moldovei”. Urmează o perioadă fructuoasă ca director și regizor (1996-1997) la Teatrul de Animație. Vremurile nu sunt prielnice, în 1989 este schimbat din funcție, însă rămâne pe scena teatrului până în 1999, când este pensionat forțat.

Stelian Preda este un «neguțător de suflete», poartă în inima și sufletul său galeria personajelor întruchipate pe scenă… el este și face parte din memoria scrisă a teatrului băcăuan, dar mai ales cea din sufletele noastre…parafrazându-l pe Prospero pot spune ca «nea’ Stelică» este făcut «din plămada spectacolelor» pe care le-a văzut, care le-a jucat și care le poartă cu el oriunde s-ar duce…

Gheorghe Balint, regizor

Galerie foto